S-a nascut la Gyula, in Ungaria, din parinti tarani, in anul 1867. Dupa studiile elementare si liceale de la Gyula, Beius si Budapesta, urmeaza teologia la Arad, absolvind-o in 1890. Se stabileste pentru scurt timp la Siria, unde isi dovedeste pasiunea pentru ziaristica scotand "Gazeta Economului". Se reintoarce in orasul natal si se implica in viata culturala romaneasca din acea vreme in cadrul unei societati de lectura, fiind ales presedinte al acesteia. Publica un volum de poezii intitulat Dor si jale, prefatat de Ion Rusu Sirianu care nota:"Ni se dau in versuri accente sincere, oglinda unui suflet simtitor".
Spirit pururi activ si productiv, David Voniga imbina cu maiestrie activitatea pastorala cu cea de gazetar. In 1886 se afla la Timisoara ca redactor la ziarele "Dreptatea" si "Foaia de duminica". Colaboreaza si la "Tribuna poporului" din Arad. A scos propriile ziare si reviste la Timisoara: "Controla" si "Revista preotilor", cea mai importanta publicatie redactata de David Voniga intre anii 1910-1918, reaparuta tot la Timisoara in 1923, sub denumirea "Luminatorul". Alte reviste pe care le-a condus si redactat au fost: "Banatul" intaiul ziar romanesc de dupa primul razboi mondial, "Tribuna noua" si "Nadejdea".
Despre activitatea pastorala desfasurata in parohia comunei Giroc timp de 33 de ani stau marturie amintirile batranilor nonagenari care mai sunt in viata si i-au fost contemporani. Ei isi aduc aminte cu emotie de orele de religie tinute de parintele David Voniga la scoala, de slujba oficiata cu evlavie in zilele de sarbatori, de predicile care mergeau la sufletul ascultatorilor datorita talentului oratoric al celui care propovaduia credinta crestina ortodoxa. Era mereu printre sateni, dandu-le sfaturi pretioase.
Si in comuna Giroc preotul David Voniga a avut numeroase initiative pe plan cultural si social, menite sa trezeasca simtaminte patriotice, morale si civice la enoriasii sai. S-a ocupat de renovarea si pictura bisericii, de procurarea mai multor clopote. A initiat construirea unui lacas de cultura, cum este Casa nationala, ridicarea Monumentului Eroilor cazuti in primul razboimondial si a Crucii-monument intru eternizarea memoriei lui Aurel Vlaicu. In fotografiile de epoca il vedem in mijlocul coristilor si a membrilor fanfarei. A facut parte din delegatia comunei noastre la Marea Adunare de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918.
Recunoscand valoarea activitatii sale pastorale, publicistice si literare, autoritatile vremii in drept din vremea aceea i-au atribuit semnele pretuirii: a fost distins cu Braul rosu si decorat cu medalia "Rasplata Muncii pentru Biserica" si Ordinul "Coroana Romaniei".
